CategoriiBlog Pana laWinetastic

Reginele soiurilor de vie ale Republicii Moldova: Rara Neagră și Viorica

Republica Moldova este o țară mica dar cu o inima mare!

Istoria moldovenilor este grea și tumultoasă. Dar moldovenii sunt inimoși, harnici și surprinzător de mândri de identitatea lor. Am putea spune că acolo unde a ajuns un moldovean sau o moldoveancă, s-a făcut treabă bună și cu chibzuială. Iar asta se vede din felul în care au pus la treabă resursele naturale și, în special, vița de vie din a cărei trudă ies unele din cele mai apreciate vinuri din lume.

Republica Moldova este în top 15 la producția de vinuri, în Europa

Cu o producție de aproximativ 2 milioane de hectolitri (din 2018), este printre primele 15 tari europene producătoare de vin. Moldova are o suprafață viticolă de 148.500 de hectare, din care 107.800 de hectare  sunt folosite pentru producția comercială iar restul sunt vii de gospodărie. 

Există 3 regiuni viticole istorice destinate producției de vinuri cu indicație geografică protejată:

  • Valul lui Traian (sud-vest),
  • Ștefan Vodă (sud-est) și
  • Codru (centru).

Fiecare din aceste regiuni se diferențiază printr-o particularitate care, în limbajul cunoscătorilor, se numeste terroir.

Terroir este un termen de origine franceză (terre), derivat din latina populară (terratorium – pământ). Inițial aceasta înseamna o zonă geografică caracterizată de un mix care încorporează toate trăsăturile distincte ale acesteia și care au efect asupra gustului și calității vinului. Adică toți factorii care pot influența calitatea unui vin într-o anumită regiune. Să le luăm pe rând:

Solul și altitudinea Moldovei sunt similare cu cele ale Franței. Clima temperat-continentală însă face ca temperatura dintre zi și noapte și dintre vară și iarnă să fie mai mari decât la francezi. Asta înseamnă că soiurile noastre sunt cel puțin mai rezistente. 

Ce elemente mai definesc terroirul? Orientarea versanților, precipitațiile, vâturile și râurile. Parcă din alt capitol, terroirul mai este influențat de îmbinarea tehnicilor traditionale cu cele moderne. Sau chiar de grija cu care sunt culesi strugurii.

În Republica Moldova există peste 300 de crame și vinării

Oare cine nu a auzit vreodată de:

Crama de la Milestii Mici cu cea mai mare colectie de sticle de vin (cartea recordurilor) si cu cele mai lungi galerii subterane,

Cricova cu ale sale colectii private de vinuri renumite,

Castelul Mimi, un loc de poveste care este clasificat in primele 15 cele mai frumoase vinarii din lume,

Purcari cu premiile castigate la concursuri internationale de profil – printre cele mai premiate vinarii din Europa.

Reginele soiurilor de vie ale Republicii Moldova: Rara Neagră și Viorica

Despre Rara Neagră se presupune că ar fi un soi cu origini dacice. Scrisptic, originea acestui soi pare a fi la Nicorești, în județul Galați. I se mai spune și Băbeasca Neagră, probabil datorită rezistenței la temperaturi foarte scăzute, ca o babă care nu se dă bătută nicicum.   

Boabele sunt de marime mijlocie, putin turtite, de culoare  neagra-albastruie. Este un soi foarte productiv asigurândo producție de 13-18 tone/ha, iar în unii ani chiar 25 tone/ha. Strugurii acumulează peste 180g/l zaharuri ajungând chiar la 210-220 g/l. Vinurile obținute au o tărie alcoolică de 10-11,5% și o aciditate totală de peste 5-6 g/l mult mai ridicată față de alte vinuri roșii conferind vinului o prospețime accentuată. În primul an, culoarea vinului este roșu-rubiniu nu prea intens, dar vie și strălucitoare. Dezvoltă o aromă specifică asemănătoare strugurilor copți din care provin. Vinurile din Băbească neagră sunt vinuri ușoare, mai puțin extractive, care se servesc la o temperatură de 10-15 °C. Vinul obtinut din Rara Neagra este un vin ce din vremuri vechi a fost apreciat, de la Stefan cel Mare si cardinalul francez Richelieu pana in zilele noastre.

Vinurile obținute din soiul de struguri Rara neagră sunt lejere, cu tanine fine și arome dominante de floare de măceș, coacăză roșie, mure sălbatice.

Datorită acidității ridicate Rara Neagră se pretează pentru obținerea unor vinuri spumante roze și roșii, unice ca gust și aromă.

Areal : Republica Moldova, (cca. 104 ha) Romania, Ucraina, U.S.A. – total 2300 ha.

––––––––––-

Viorica este un soi de viță de vie care produce struguri albi si la prima strigare sună mai degrabă a ceva familiar. Te poți gândi la struguri de masă aromați, ce pot fi consumați ca atare, sau la un vin de masa. 

Părinții Vioricăi sunt, surpriză, soiuri de culoare neagră/rosie. Sunt un hibrid dintre mama Seibel (Franța) și tata italian, Muscat roșu – Aleatico. Seibel se pare că are origini și mai interesante. Adică  face parte din categoria de hibrizi creați în urma încrucișării unor culturi de vii sălbatice din America și Europa. 

Scopul acestor hibrizi interspecifici constă în rezistența la temperaturi, boli criptogamice (boli provocate de putregaiul cenușiu, mana, făinarea, etc) și insecte dăunătoare (filoxera).

În acte, soiul Viorica datează din 1969 si este inclus în Catalogul soiurilor de plante al Republicii Moldova la categoria soiurilor cu bob alb pentru vin. Soiul VIORICA (WIORIKA) este înregistrat și în Catalogul Internațional al soiurilor de struguri ca soi pentru vin.

Viorica este plantat pe teritoriul Moldovei fiind inclus și în sortimentul altor state, precum Ucraina, Rusia, Cehia, Ungaria, Bulgaria si ocupa o suprafața de aproximativ 95 ha în Republica Moldova.

Vinul sec aromat Viorica are o culoare de un galben-pai, cu reflexii verzui. Aromele dominante sunt ale florilor de salcâm, flori de iasomie și de tei. Alte note: citrice, litchii, mere galbene, caise confiate. De asemenea, se pot simți tușe de cimbru, busuioc și alte plante aromatice uscate. Asadar, pentru un sezon relaxant de vara, poți alege relaxat un pahar de vin aromat Viorica.

 

Sursa foto copertă: madein.md

CategoriiBlog Pana laWinetastic

Scurtă istorie a viilor și vinului moldovenești. Podgoriile Iașului

Principalele podgorii cuprinse în Nord-Estul Moldovei sunt Cotnari, Iaşi, Huşi şi Iana-Puieşti.

Deși cele mai pomenite în atestări sunt podgoriile din Cotnari (despre care povestim în alt articol), pe la 1469, Ştefan cel Mare dăruia Mitropoliei din Suceava o vie de la Socola (Buciumi), care s-a tot întins în următoarea sută de ani până spre satul Păun.

În secolul al XVII-lea, mănăstirile, marii boieri, negustorii, domnii şi târgoveţii dețineau cele mai mari suprafeţe cultivate cu vie. În jurul anilor 1650 apăreau ca proprietari mănăstirile Galata, Cetăţuia, Bîrnova, Barnovschi.

Între 1600 și 1700, Moldova a avut nu mai puțin de 50 de cârmuitori și a fost prădată de cazaci, tătari şi polonezi iar viile au fost lăsate de izbeliște perioade îndelungate. Secolul următor e și-mai-și: 52 de cârmuitori cu nu mai puțin de 16 perioade de căimăcăimie (turcească) și apoi ocupație militară ba rusească, ba austriacă. În acest timp, pe alte meleaguri de construiau Palatul de la Versailles (1664), Bach compune concertele branderburgice la Köthen (1721, Prusia, azi Germania) și la Moscova se inaugura o Universitate (1755).

Firește, au fost și perioade pașnice în care podgorenii își îngrijeau viile și construiau beciuri. Un călător vestit, Evliya Celebi (primul turist serios care a practicat meseria aceasta timp de 50 de ani) spunea, prin 1665, că la Iași sunt doar 1060 de pivnițe.

În 1863-4, odată cu secularizarea averilor mănăstireşti (de către A.I. Cuza), podgoriile mai sus-pomenite au trecut în proprietatea statului. Până în 1949, viile au devenit în totalitate proprietăți particulare ale orăşenilor cu diverse profesii dar şi a viticultorilor pasionați.

1884 este cel mai trist an din povestea vinului din cauza filoxerei și a manei care au distrus 95% din plantațiile cu soiuri autohtone. Dacă înainte de pandemie existau aici peste 6300 de hectare cu vie, la 1900 sunt menționate abia 827 de hectare.  Practic, filoxera* este cea care a determinat modernizarea viticulturii și adopția soiurilor Merlot, Chardonnay, Pinot Noir, Cabernet Sauvignon sau Sauvignon Blanc.

Tot ca urmare a pandemiei, în 1893 a apărut prima pepinieră viticolă de la Vişani, pe lângă o şcoală de maiştri viticoli şi altoitori. În 1900 s-a înfiinţat chiar o societate viticolă care s-a ocupat cu promovarea soiurilor de viţă de vie și premierea celor mai reuțite vinuri.

Primul Război Mondial a fost urmat de o perioadă interbelică înfloritoare. Al Doilea Război Mondial a fost devastator însă greul era abia la început: începând cu 1949 toate viile au trecut în proprietatea statului și a CAP-urilor.

În timpul regimului comunist (1948-1989), au fost dezvoltate trei ripuri de organizații producătoare de vin: institute de cercetare, proprietăți vitivinicole și podgorii cooperante legate de vinarii de stat. În această perioadă, accentul a fost pus pe cantitate, mai degrabă decât pe calitate deoarece oferta era restrictivă. Vinurile bune erau folosite pentru reglarea balanţei comerciale, în special pentru export. .
Potrivit lui Alice Gregorescu, directoare Vinterra, România vindea vinuri datorită faptului că erau destul de ieftine. Acesta a fost motivul principal. Calitatea nu a fost atât de importantă, dar prețul, da. România a vândut vinuri din categoria very low price pentru mulți ani. Așa a ajuns România cel de-al șaselea producător de vin din Europa.**

Casa de vinuri Bucium

În 1949***, podgoriile lăsate de Ștefan cel Mare Mitropoliei din Suceava (bineînțeles, în 500 de ani s-au schimbat multe) sunt reunite sub Casa de vinuri „Bucium 1949” Iași. În anii 1970 – 1980 societatea avea în exploatare 1050 hectare de viță de vie și 400 hectare de pomi fructiferi (pentru rachiu), fiind una dintre cele mai mari din Moldova.

Beciurile Universităţii de Ştiinte Agricole de la Iaşi – pivnițele Adamachi

Din anul 1960****, beciurile Universităţii de Ştiinte Agricole de la Iaşi construite în anul 1850 de filantropul Vasile Adamachi, au intrat în subordinea academicianului Vasile Cotea, care a realizat aici un adevărat punct de vinificație. În anul 1974, pivniţele Adamachi au fost unite cu cele care s-au aflat în proprietatea familiei Kogălniceanu. Beciurile sunt întinse pe o suprafaţă de peste 350 de metri și traversează subteran şoseaua Breazu, terminându-se chiar sub casa lui Mihail Sadoveanu. Sute de sticle de vin, dar şi butoaie sau damigene sunt înşirate de-a lungul pereţilor din piatră. Temperatura constantă de 9 grade Celsius şi umiditatea reglată atent conservă perfect vinul din butoaie. Beciurile Adamachi sunt grupate în patru secţii: cea de maturare la butoi, vinoteca, secţia de preparare a vinurilor spumante şi o ultimă secţie, de preparare a vermutului şi alte băuturi pe bază de must şi vin.

Marea privatizare postRevoluție

Revoluția din 1989 a fost urmată de retrocedare terenurilor. Fărâmițarea proprietăților, tranziția spre economia de piață și știți foarte bine ce a mai urmat, au dus, pe de o parte, la distrugerea multor podgorii dar și la reorganizarea unora noi. Noii mari jucători au fost, pe de o parte, inspirații oportuniști care știau pe ce pun mâna. De cealaltă parte erau pasionații care chiar voiau să facă treabă. Evident, considerații pe tema privatizării podgoriilor sunt multe și mai ales speculative. 

Deși la începuturile anilor 90 România exporta mai puțin de 15% din producția de vin – și asta pentru că era nevoie de valută*****. În 2011, statisticile internaționale** plasează România pe locul 15 în topul producătorilor de vin. Clasificarea ia în considerare suprafața cultivată și calitatea vinului. În 2015 România avea aproximativ peste 5% din terenurile agricole românești cultivate cu viță de vie. Cu toate acestea, în ultimii 15 ani, exportul vinurilor românești a scăzut considerabil, o mare parte din vinul produs fiind utilizat pentru consumul intern.

Astăzi****** podgoria Iaşi cuprinde plantaţiile viticole amplasate în zonele colinare ale Moldovei (sectorul de sud – est) şi pe coasta de tranziţie spre Podişul Moldovenesc de sud (Coasta Repedea) şi faţa Prutului (sectorul Tomeşti – Bohotin).

În cadrul podgoriei se disting centrele viticole Copou – Şorogari, Galata, Uricani, Bucium, Comarna, Bohotin, Tomeşti, Covasna.

Centrele viticole Tomeşti, Covasna, Comarna şi Bohotin înşirate la distanţe de 10 şi 40 km sud-est de Iaşi, se găsesc în condiţii fizico-geografice identice şi intră, sub aspect economic, în sfera de influenţă a oraşului Iaşi. Acesta este motivul pentru care centrul viticol Bohotin a fost ataşat podgoriei Iaşi şi nu celei de la Huşi.

Și a mai rămas o singură informație pe care e musai să o lăsăm aici înainte de a închide artciolul: despre soiurile de viță de vie care sunt cultivate pe podgoriile Iașului. Începem cu Busuioaca de Bohotin, Cabernet Sauvignon, Sauvignon Bland, Merlot, Traminer, Chardonnay, Riesling și încheiem cu o Fetească neagră, autohtonă.